Home
Comunitati
Educatie si constientizare
Proiecte
Calendar evenimente
Echipa
Harta turistica
Trasee turistice
Atractii turistice
Ghidul turistului
Posibilitati cazare
Pachete turistice
» cu ghid
» junior ranger
» foto safari
Flora
Fauna
Geologie
Peisaje
Habitate
Galerie foto
Video
Link-uri
PNC info contact
Adrese utile
 
Bine ati venit!

     

Flora


           

Scurt istoric al cercetărilor botanice
           
            Zona PNC, deși foarte interesantă din punctul de vedere al patrimoniului natural, cu procese ecologice aparte, este insuficient studiată și cercetată. Cele mai multe lucrări efectuate până în prezent sunt mai mult pe componenta turistică în scopul promovării frumuseții peisajelor și a promovării punctelor de atracție. Totuși câteva studii și cercetări merită o  atenție aparte. Primul cercetător care a studiat plantele a fost Ulrich Hoffmann în anul 1862, datele fiind publicate de D.Brândza. Cu această ocazie a fost  descoperită și specia Gallium baillonii – taxon considerat azi  endemit local. Specia respectivă a mai fost studiată și de Erika Schneider-Binder în anul 1973.  Date asupra florei avem și de la G.P.Grintescu și T.Săvulescu.
            I.Dimitrie-Tătăranu cercetează muntele Cozia în 1948, iar în 1955 E.I.Nyarady cercetează vegetația muntelui Cozia și identifică noi taxoni.
            În 1988, G.Coldea și Adriana Pop publică date interesante despre vegetația acestor munți în lucrarea intitulată “Cercetări fitocenologice în Muntele Cozia”. Alte informații botanice au publicat și I.C.Banu și Maria Ciurchea. Nu s-au facut cercetări asupra algelor și mușchilor din parc.
            K. Bartok  a publicat un studiu asupra lichenilor din muntele Cozia intitulat « Comunități de licheni din muntele Cozia » în anul 1990. Lucrarea « Contribuții la cunoașterea vegetației din Defileul Oltului » a fost realizată de V. Sanda, A.Popescu și M.I. Doltu. În 1993, Universitatea din București  a elaborat Studiul de Fundamentare al Parcului Național Cozia.
În 2001 și 2002, Marilena Onete publică materiale referitoare la vegetația muntelui Cozia. Speciile mediteraneene și pontic-mediteraneene au fost studiate de cercetătorii: V.Sanda, A.Popescu, M.Doltu.
În afară de cercetătorii amintiți, un număr însemnat de botaniști s-au ocupat de studiul florei masivului Cozia: D.Brândză, D.Grecescu, I.Dumitriu-Tătăranu, E. Nyarady, Maria Ciurchea, Gh.Dihoru, G.Negrean, Gh.Ploaie, N.Donită etc.. 
            APNC a inițiat prin diverse proiecte studii și cercetări prin atragerea unor institute și personalități cunoscute în domeniul științelor naturii. Subiectele de cercetare sunt: habitatele naturale de stâncării, procesele ecologice, distribuția speciilor și asociațiile vegetale și animale, avifauna din Defileul Oltului, etc,.
În primii ani de aplicare a Planului de Management cercetările se vor orienta pe implementarea acțiunilor specifice siturilor Natura 2000 atât habitate cât și păsări.

 

Flora

            Pădurile îmbracă în proporție de 93% masivele Cozia, Narățu, Doabra-Călinești. Principalele etaje de vegetație existente sunt reprezentate de pădurile etajate , în functie de altitudine, de la 300 m la 1667 m. Compoziția generală a pădurilor din Parcul Național Cozia este constituită majoritar  din fag (57%), gorun (14%), molid (18%) și specii de amestec: carpen, cireș, tei, mojdrean, etc. (11%). Suprafața arboretelor cu vârsta de peste 80 de ani este de 62%, iar arboretele naturale cvasivirgine însumează peste 6000 ha. Valoarea științifică a Parcului Național Cozia o constituie existența pe suprafețe întinse a ecosistemelor forestiere și de pajiști naturale, puțin modificate de om, de o mare originalitate și variabilitate. Existența concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formațiunii geologice majoritare – gnaisul-relieful de tip “horst” și pantelor abrupte cu expoziții diverse, factori care au contribuit la crearea unor microclimate locale foarte diversificate.
            Flora micologică. Până în prezent au fost identificate peste 402 specii de ciuperci. Numărul combinațiilor ciuperci-substrat este de 630 specii, foarte multe ciuperci parazitând un număr mare de plante. De pe teritoriul parcului au fost descriși patru taxoni noi pentru Romania : Anthracoidea rupestris, Melampsoridium alni, Peronospora eynoglossi, Tamularia thesii.
Dintre licheni au fost identificați 71 taxoni. Muntele Cozia prezintă un interes deosebit și din punct de vedere lichenologic. Comunitățile de licheni de pe scoarța arborilor, le considerăm drept sinuzii și le vom trata că subordonate  formațiunilor forestiere în care vegetează.
            Mușchii. Dintre briofite au fost inventariate  în total 199 specii. Dintre acestea 41 fac parte din clasa Hepaticae, iar 158 din clasa Musci. Cercetările s-au efectuat în toate formațiunile vegetale ale muntelui, și s-au recoltat materiale saxicole 35 % , tericole 34 % , corticole 20 % , poliedafice și supralignicole 11 %
            Flora cormofitică. Din cercetări a rezultat o listă de 932 taxoni. Endemitele locale sunt în număr de 6: Achillea coziana, Centaurea coziensis, Galium baillonii, Rosa x argesana, Rosa coziae, Stipa crassiculmis ssp. Heterotricha. Endemitele carpatice sau dacice au un rol aparte în Masivul Cozia: Thlaspi dacicum, Thymus comosus, Genista tinctoria oligosperma, Draba simonkaiana, Doronicum carpațicum, Dianthus henteri, Dianthus spiculifolius, Cirsium boujartii, Athamanta turbith ssp.
Hungarica,Sorbus cretica, Cerastium banaticum, Koeleria transsilvanica etc. Dintre speciile rare mentionam : Leontopodium alpinum, Daphne blagayana, Gentiana acaulis, Primula halleri, Stipa crassiculmis ssp. Heterotricha, Lilium carniolicum ssp.jankae, Lilium martagon, Iris ruthenica, Ophrys fusca, Limodorum abortivum etc.
            De asemenea, avem și specii de interes comunitar, cum ar fi gălbenelele – Ligularia sibirica, specie protejată conform Directivei Consiliului Europei 92/43 EEC, fiind inclusă și în Convenția de la Berna. O caracteristică specifică a condițiilor ecologice de interferența fitoclimatică diferită o constituie pătrunderea în masivul Cozia a unor specii forestiere xerofil-termofile meridionale dinspre Munții Banatului, cum ar fi: mojdreanul (Fraxinus ornus), nucul (Juglans regia), scorușul grecesc (Sorbus graeca), scumpia (Cotynus coggygria), etc., care vegetează la altitudini de circa 700m și mai ales a gorunului mediteranean (Quercus delechampii, Quercus polycarpa), care urcă până la 1200-1300m, record altitudinal în Carpați. Se remarcă interferența speciilor eurasiatice cu cele meridionale și atlantice, la care se adaugă endemitele carpatice și endemitele locale.