Home
Comunitati
Educatie si constientizare
Proiecte
Calendar evenimente
Echipa
Harta turistica
Trasee turistice
Atractii turistice
Ghidul turistului
Posibilitati cazare
Pachete turistice
» cu ghid
» junior ranger
» foto safari
Flora
Fauna
Geologie
Peisaje
Habitate
Galerie foto
Video
Link-uri
PNC info contact
Adrese utile
 
 

     

       Geologie

 

       

           Din  punct de vedere geologic, suprafața parcului se suprapune în principal formațiunilor cristaline (partea centrală și nordică), și într-o mai mică măsură formațiunilor sedimentare situate în sudul zonei cristaline dispusă sub forma unei fâșii cu orientare generală vest-est, de o parte și alta a Oltului.

 

           În perimetrul parcului, suprafața cea mai întînsă este ocupată de formațiuni cristalofiliene cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de « gnaise de Cozia ». Caracteristice pentru munții de gnais ai Coziei sunt pantele lor foarte înclinate de 50°-70°, pe care din acest motiv solul se formează anevoios.  Se întâlnesc în parc și formațiuni sedimentare. Pe teritoriul munților Cozia și Narățu, breciile ocupă perimetre destul de importante. O parte din aceste brecii au fost incluse încă de la sfarșitul secolului trecut în așa zisele « brecii de Brezoi ». După definiția originală, « brecia » sau “ formațiunea  de Brezoi“ reprezintă formațiuni sedimentare prejurasic-superioare alcătuite din brecii, greu de deosebit de fundament. Pe baza unor cercetări recente, s-a stabilit că în regiune există cel puțin patru categorii de brecii de geneză și varstă diferite, care nu pot fi incluse într-o singură formațiune. Cele mai vechi formațiuni sedimentare din regiune apar pe versantul drept al Văii lui Stan. S-a stabilit că acest masiv aparține unității supragetice. Un alt element structural important îl reprezintă falia Cozia, care delimitează la nord cristalinul de Cozia față de sedimentarul din depresiunea Brezoi-Titești.

           În ansamblu, masivul Cozia se prezintă că o cută anticlinală, cu o serie de cute secundare pe flancul sudic. Din punct de vedere geologic, Cozia are o structură interesantă. În realitate, aparține zonei șisturilor cristaline ale Carpaților Meridionali, dar depresiunile amintite sunt alcătuite atât înspre sud cât și înspre est, pe suprafețe apreciabile din roci terțiare.

           Cea mai mare parte a regiunii centrale a Coziei este alcătuită din grano-gnaise cu ochiuri mari de microclin, așa zisul gnais de Cozia, care începe cu Muntele Foarfeca, din malul drept al Oltului și reapare peste Cozia ca un brâu orizontal îngust, până la râurile Topolog, Argeș și Valsan. Acest gnais de Cozia a fost tăiat de râul Olt, precum și de afluenții săi.  Caracteristice pentru  gnaisele de Cozia sunt pantele lor foarte înclinate, iar din acest motiv solul se formează anevoios. Partea rasăriteană a masivului se deosebește prin morfologie, prin vegetație față de versantul apusean. Astfel, în timp ce părțile stâncoase ale versantului de apus sunt acoperite mai uniform de păduri, pe versantul răsăritean se află turnuri, brâne și pereți stâncoși lipsiți de vegetație, cu jgheaburi înguste și înierbate. Această parte este cea de deasupra mănăstirii Stânișoara, care atrage atenția cercetătorului ce trece pe aici.