Home
Comunitati
Educatie si constientizare
Proiecte
Calendar evenimente
Echipa
Harta turistica
Trasee turistice
Atractii turistice
Ghidul turistului
Posibilitati cazare
Pachete turistice
» cu ghid
» junior ranger
» foto safari
Flora
Fauna
Geologie
Peisaje
Habitate
Galerie foto
Video
Link-uri
PNC info contact
Adrese utile
 
 

     

Peisaje

     

            Peisajele specifice PNC sunt cele care se încadreaza în tipul reliefului dinamic, cu diferențe mari altitudinale pe spații restrânse. Masivele muntoase Cozia, Narățul Doabra, Călinești apar ca adevărate cetăți de stâncă zidite din abrupturi și sprijinite din contraforturi cu numeroase turnuri pe margini. Peisajul  ruiniform cu stâncării sub formă de ace, turnuri, colți, bulzuri, clăi, este cel cu pondere mare  în toată zona PNC.
Zona Vârful Cozia are un peisaj alterat pe o suprafață de aproximativ 10 ha.  Din cauza aspectului pădurii de molid cu foarte mulți arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale.
            Defileul Oltului, deși puternic antropizat din cauza lucrărilor hidrotehnice, a căilor de transport, a aducțiunii de apă Bradișor-Rm Valcea, a rețelelor electrice și de telefonie, păstreaza totuși frumusețea unor peisaje în care componentele esențiale sunt apa, vegetația, versanții abrupți și impunători.

            Cozia, cetate de stîncă admirabil construită și stilizată de activitatea milenară a naturii, domină valea Oltului și depresiunile marginale prin înălțimile sale modeste de 1500-1600 m. Străjuită de contraforturi și văi adinci, de turnuri luminate de soare și abrupturi intunecate, această îngrămădire de culmi aproape complet împădurite se desprinde din lanțul Carpaților Meridionali ca o insulă ce ne stîrnește mereu curiozitatea și interesul. Abrupturile nordice de sub vîrful Omul, ce răsar semețe sau abia se întrezăresc din pădurea deasă de conifere sau făgete, privesc spre Țara Loviștei, acest ținut de istorie în care s-a zămislit voievodatul lui Seneslau. Colții Foarfecii și pereții stîncoși de la obirșia Văii Gardului, stînca înaltă a Durducului și toate culmile crenelate ale Urzicii, Armăsarului, Usturoaiei, Turneanului încing ca o diademă de basm ultimul defileu al Oltului, oglindindu-și siluetele zvelte în cele două lacuri (Călimănești și Turnu), pe care omul, prin măiestria lui, le-a creat pe Olt, aici la poalele Masivului Cozia. Desprinsă parcă printr-o lovitură de paloș din culmea centrală a masivului, Piatra Bulzului, vizibilă și admirată din toate locurite de acces către Cozia, se ridică semeț, ca un străjer, deasupra abruptului sudic ce delimitează obirșiile văilor din bazinul superior al Păușei. Multe din aceste stînci, situate pe culme sau pe versanți, rezultate din dezagregarea puternică a rocilor care alcătuiesc masivul, au căpătat cele mai curioase forme - turnuri, coloane, portaluri, adevărate chipuri de piatră. Denumirile datc multora dintre ele - Fruntea Oii, La Cioban, Zăvodul, Căprăriile, Poarta Mioarelor, Bulzul, Pietrele Vulturilor, Sturii - pun în evidență imaginația bogată a păstorilor și a populației locale, care în vremuri de restriște găseau în cetatea de piatră a Coziei prielnice locuri de adăpost.

           
            Cozia, munte de veghe, munte de adăpost și refugiu în timpul invaziilor și războaielor, își trage numele fie de la cuvîntul cuman ,,koz" (nucă) pe care turcii, veniți după prădăciuni pe valea Oltului, l-au dat muntelui îmbrăcat spre poale cu întinse livezi de nucete, fie de la slavonul nkoz" (capră), respectiv ,,kozie" (al caprci). Unii geografi și istorici, frapați de individualitatea muntelui Cozia și de măreția pe care i-o dau numeroasele chipuri de piatră, consideră că acesta nu ar fi altul decît muntele sfînt al geto-dacilor -Kogenon - de la care și-ar trage denumirea.